|
|
| Pubblicità |
| Regole Dialettali | Poesie in Lingua | Racconti Dialettali |
|
| Grazie a http://www.ugodugo.it/cunte.php |
| racconti dialettali, tratti da "Le cunte
de tatone " (traduzione " I racconti del nonno" ) Premetto che la maggior parte di questi racconti sono di natura popolare e rispecchiano quelli che mi raccontava mia madre quand'ero bimbo, che ho trascritto con alcune licenze che mi son permesso, mentre altri, ad esempio Argo, britt, Lampo, La trappola delle pecore, ecc. sono stati ideati da me, ma seguendo lo stile con il quale mi narrava la mamma. Argo. Parla dell'intelligenza e dell'affetto di un cane da caccia. Lampo. Altra storia di cani. Britt.Parla di altro cane affettuoso ed intelligente. La mugliéra d'u spèllaciucce. Storia d'altri tempi. Ntruvede Tresotta! Cronaca di un pignoramento di inizio Novecento. U ciucce, la scigna, u cane e u vove. Storia di uomini ed animali. U uaglione e l'aine sènza féchete. Un fatterello con molta moralità. Le cunte de Vittore u cacciatore. Le (verità) allegre dei cacciatori. La trappule de le pecure. Una storiella della transumanza. Quanne vé Bavote.Le promesse di mamma. U cunte de ze Pèppe. Storiella d'altri tempi. Catarina e u ciucce che parla. Storia di una credenza popolare. Ncurnata e la sèrpa Bellina. Storia di una povera ragazza di campagna. Paccariélle. Parla di un incidente di caccia. Stanzelàe e u ciuccecapetuoste. Si dice che se un cane morde il padrone non fa notizia, ma se avviene il contrario sì. Questo racconto parla di un fatto veramente accaduto: a Campobasso un uomo ha morso il proprio asino! U fatte d'u moneche che cacatte u liétte. Storia di briganti e un frate cercatore. Menellicche e la discesa dello Spirito Santo. Curioso incidente durante una predica. Nu brutte schérze. Uno scherzo di pessimo gusto. U merecane che z'éva 'nnammurate de la morta. Storia di spiriti agitati. U fantasme d'u cummènte. Una bella trovata ai danni dei frati. U puorche 'é Pisciariélle. Una allegra brigata. Mazze e panèlle... Il rimprovero di un figlio alla mamma. La gatta che ze vuléva maretà... Furbizia di gatti. _______La gatta che ze vuléve maretà La gatta che ze vuléve maretà Ce stéve na vota na gatta bèlla, tutta ghianca che tutte le gattune ze la vulévene spusà, ma essa ‘nze décidéva maie de ‘nzurarze. Le giuvene gattune ce geravene attuorne e spisse, a la notte, ze sentivene l’allucche de la gatte che le secutave. Mò, nu juorne, stancàtese de sentì l’amiche suo’ che la ‘nvugliavene a maretarze, décidètte de piglià marite. Z’allisciatte bèlle bèlle u pile, ze méttètte nu bèlle fazzulétte ‘ncape e ze mettètte a la funèstra all’ora ca tutte l’anemalucce ze reteravene da la campagna. Passatte nu puorche, la vedètte e la salutatte: - Cummare gatta che fai’ affacciate a la funèstra? – dicètte u puorche. -Facce l’amore!- respunnètte la gatta. – E me vuo’ a mmé?- addumannatte u puorche; - E famme sentì che vocia tié?- dicètte la gatta; – Crù, crù crù!- facètte u puorche e cummare gatta subbete le dicètte – Vattene, vattene ca nen sié pe mmé!-. Dope nu poche, passatte nu ciucce càreche de sciéne e lu stésse la salutatte: - Cummare gatta che fai’ affacciate a la funèstra? - ; - Facce l’amore! – respunnètte la gatta. – Me vuo’ a mmé? – addummannatte u ciucce; - e famme sentì ché vocia tié? – le dicètte la gatta e u ciucce subbete facètte sentì la vocia so’ – oho, ih ohoo, ih ohoo!- e la gatta pronta dicètte: - Vattene, vattene ca nen sié pe mmé-. Dope nu poche passe nu cane e la salute: - Cummare gatta che fai’ affacciate a la funèstra? -, - facce l’amore! – respunnètte la gatta: - e me vuo’ a mmé? - addumannatte u cane; - e famme sentì ché vocia tié? – dicètte la gatta e u cane subbete facètte – bbù, bbà bbà! -. La gatta prontamènte la gatta dicètte – vattene vattene ca nen sié pe mmé!-. Ecche ca passatte allègre allègre nu bèlle surgille e fermàtese sotte’a la funèstra la salutatte: - Cummare gatta chè fai’ affacciata a la funèstra? -; - Facce l’amore! – respunnètte la gatta; - e me vuo’ a mmé? – addummannatte u surgille; - famme sentì ché vocia tié? – dicètte la muscélla e u sorge subbete – zì z’ zì! -. La gatta sènza penzarce ddù vote le dicètte: - Saglie! Saglie ‘ngoppe marite mi’!-. U sorge sagliètte ‘ngoppe e la gatta subbete u acchiappatte e u mettètte déntr’a la tièlla a coce e z’u magnatte. Doppe che ze l’avèa magnate, ze méttètte nu fazzulètte nire ‘ncape e facèa finte ca chiagnéa u marite p’u dulore. ___________La trappula de le pecure Éva métà settèmbre, quanne na matina ddu’ scàzzuóppele ricciaiuóle, Minghe e Rusarie, avènne n’idèa géniale: appreparà na trappula pe le pècure. ‘Šte ddu’ uagliune évene figlie de une de le tanta parzenaule che štèane a servizie de ciérte signure ‘é Prètacatiélle. Minghe e Rusarie criscévene cummé anemalucce: a la scóla nn’évene fatte cchiù de la prima classe e ‘nsàpèane lègge e scrive. Évene ‘nalfàbéte. Tenèane na faccia néra néra ca parèane ddu’ afrecane ‘bbessenìse. La famiglia lore eva numérosa: tenèane n’ate e tré frate e quatte sóre; in tutte nòve figlie e n’aute cetelille rént’a la panza de la mamma. La fianchétta vattèa cuntinuàmènte a ‘šte ddu’ uagliune, ca ‘nze putèane sazià ‘é pizze e menèstra. A chille tiémpe ze usava ancora fa la tranzumanza de le pècure, de le vacche e de le crape da la Puglia a la muntagna d’éstate e a u cuntrarie de viérne. Da la fine ‘é marze e fine a tutte abbrile le bèštie saglivene chi ‘goppe Supine, chi ‘ngoppe Uardiarèggia, chi ‘ngoppe San Pole, chi ‘ngoppe Cantalupe e chi sagliva a Capracotta e all’aute paise ‘e chéll’aute muntagne. A settèmbre le bèštie riscegnèane abbasce a la chianura e ze fermavene a campijà da San Martine fine a tutte le paisce fuggiane. Mó ‘šte ddu’ scàzzuóppele facènne la penzata de scavà ddu’ fuosse de nu pare ‘é mètre larghe e nu pare ‘é mètre funne; le cuprènne che le frasche e ce appujànne ‘ngoppe cèrte tòppe ‘é jèrva frésca, facènne mòde ca le pècure pascènne pascènne fenissere rént’a la trappula. Le fuosse le facènne nu poche luntane da la massaria lore; le facènne affianche a u tratture che passa a la cuntrada Grimalda de Prétacatiélle. Doppe nu pare ‘é juorne, appéna dope miézejuorne, arrevatte la grèggia de pécure ‘é ciérte pecurare de la Rocca (Roccamandolfi). ‘Nnante ive u mentóne e appriésse tutte le pècure accumpagnate da ciérte cane ghianche de razza ‘bruzzése: chi ija ‘nnante, chi ija de fianche a la grèggia e chi arréte. La prima parte de le pècure passatte affianche a la trappula e cuntinuatte a campijà. A nu cèrte mumènte nu cane ze n’addunatte d’u fuosse e ze mettètte a ‘bbajà e subbete currènne l’aute cane ca facèane l’ira ‘é Ddi’ attuorne a ‘llu fuosse. N’atu cane éve calàte abbasce a la fòssa e cercave de fa resaglì le pècure ‘ngoppe. Dént’a u fuosse évene carute na pècura e ddu’ ciavarrèlle. Le pasture ca ivene arréte, cumme sentènne le cane ‘uàlijà, subbete currènne che le fucile spianate. Rènne na ‘uardate attuorne ma nne verènne a nisciune e accusì recacciànne le pècure ‘ngoppe. Po’ raccugliènne nu rame ‘é sambuche e ce mettènne ‘štu bigliètte: “ Chi à fatte ‘ssu zruvizie è n’assassine e se mò è perdunate, appriésse ‘nze la scampa.” Ce arretrattànne sotte na coccia ‘é mòrte che na crócia cumme a chélle che štanne štampate ‘mbacce a le pale de la luce. Po’ arrevanne vèrze Carlantine e ‘ncuntranne na cócchia ‘é carbuniére e raccuntanne u fatte. Le carbuniére avènne pure suspètte a chélla famiglia, ma chille néganne e lore l’avvesanne ca se ze repetèa u fatte le purtavene dirèttamènte ‘ngàlabbùsce, sènza capì raggione. Però da quille juorne quanne le pasture passavene pe Prétacatiélle u tratture éva sèmpe presenziate da carbuniére e uardie foréstale e de trappule ‘nze ne mettènne cchiù. _________ntruvede Tresotta N’àutu fatte che raccuntava sèmpe tatille è quište “ ‘Ntruvere Tresotta”. Anticamènte štèa na famiglia che z’éva arreterata qua da la Puglia. ‘Štu signore facèa u cummerciante, sé non ché u cummèrce nne l’éva jute buone ca fallètte e chille c’avanzavene le solde recurrènne a la léggia, che le facètte u séquèštre. Pérò, tutte le vote che l’ufficiale giudiziarie z’appresentave pe farle u séquèštre, ‘št’ome facèa mode e manéra de scanzarle: ‘na vota facèa truuà la mugliéra a liétte ammalate, na vota facèa truuà la casa chiusa, inzomma šturiave sèmpe u mode ‘e ritardà u pignoramènte. Isse cercave de trecà pecché sperave sèmpe che cacché débitore u pajasse e accusì putèa fermà u séquèštre. Na scusa mò, una dumane, arrevatte u mumènte ca ‘ntenèa chiù scuse ra métte. Nu tizie che fatiave dall’aucate suo’, u avvesatte ca roppe tré o quatte juorne sarija turnate l’ufficiale giudiziarie che le carbuniére. E allora quište fa na penzata, dice a la mugliéra ca ze chiamave Terésa : “ Tresotta sa c’haje penzate… pe tré o quatte juorne nne jame a jettà u pisciature ‘rrét’a u ciardine e ciu tenéme rént’a la casa, u svacame rént’a na bagnarola, ca se viénne le carbuniére le voglie fa nu riale ca ‘nze l’hanna scurdà…”. La mugliéra u accunsentètte e accusì facènne. Roppe quatte juorne z’appresènte l’ufficiale giudiziarie che le carbuniére. Allora isse ‘ncumènze a chiamà da sotte a la mugliéra: “ Tresotta è arrevate u sequèštre! . Allore la mugliéra piglia nu baštone e ‘ncumènza a ‘ntruvurà ‘lla purcarija. Isse scégne abbasce e va a ‘rrapì la porta e allucca a la mugliéra “ ntruvere Tresotta! ” e Tresotta ‘ntruverava e ‘ncoppe saglive na puzza… Mana a mane che saglivene le carbuniére, Tresotta ‘ntruverave e la puzza ze facea sèmpe chiù forte. Mamma ma’!… U marite da sotte alluccave “ ‘Ntruvere Tresotta!” e Tresotta ‘ntruverave e la puzza ze facea sèmpe chiù forte. L’ufficiale giudiziarie n’àutu poche sbenive pe la puzza. Le carbuniére ze ‘ncazzanne pure lore ca nne putèane suppurtà e accusì, tutte quante acchiappanne e piglianne la vija d’addò évene menute. E grazie a ‘ssa penzata Tresotta e u marite ze sparagnanne ‘e farze fa u séquèštre… E quanne tatille rraccuntave ‘ssu fatte nu’ ce pisciavame sotte pe la risa. |