Romanticismo****
Google
 
Web Iaphet.com
La Poesia
Parigi Romantica Vienna Romantica Roma Romantica NewYork Romantica
Barcelona Eomantica Praga Romantica Budapest Romantica  
Firenze Napoli Milano Torino
Genova Roma    
  Quartieri d'Europa  
Roma Tiburtino Amburgo St Pauli Tokyo Roppongi Roma Parioli
Roma Ostia Roma Nomentano Roma Eur Parigi Quartieri
Napoli Vomero Napoli Secondigliano Napoli Rione Sanitŕ Napoli Fuorigrotta
Book a Hotel in Rome from a low Price to High,please see the Stars from one Star to five

Questo articolo č rilasciato sotto i termini della GNU Free Documentation License
Esso utilizza materiale tratto da http://it.wikipedia.org/wiki/Roma
http://it.wikipedia.org/w/index.php?title=Roma&action=history 

Roma

Da Wikipedia, l'enciclopedia libera.

Nota disambigua - Se stai cercando altri significati, vedi Roma (disambigua).


 

 Roma
 Visita il Portale:Roma
Stato:  Italia
Regione:  Lazio
Provincia:  Roma
Coordinate:
Latitudine: 41° 54′ 0′′ N
Longitudine: 12° 30′ 0′′ E
Altitudine: 37 m s.l.m.
Superficie: 1.285 km˛
Abitanti: 2.547.677 31-12-05 
Densitŕ: 1.983 ab./km˛
Frazioni: Vedi elenco 
Comuni contigui: Albano Laziale, Anguillara Sabazia, Ardea, Campagnano di Roma, Castel Gandolfo, Castel San Pietro Romano, Ciampino, Cittŕ del Vaticano (SCV), Colonna, Fiumicino, Fonte Nuova, Formello, Frascati, Gallicano nel Lazio, Grottaferrata, Guidonia Montecelio, Marino, Mentana, Monte Porzio Catone, Monte Compatri, Monterotondo, Palestrina, Poli, Pomezia, Riano, Sacrofano, San Gregorio da Sassola, Tivoli, Trevignano Romano, Zagarolo
CAP: 00100 (generico), da 00121 a 00199
Prefisso tel: 06
Codice ISTAT: 058091
Codice catasto: H501 
Nome abitanti: romani 
Santo patrono: Pietro e Paolo 
Giorno festivo: 29 giugno 
Sito istituzionale
«Possis nihil Urbe Roma / visere maius"
"Tu non potrai mai vedere nulla piů grande di Roma»
(Orazio, Carmen Saeculare, 11-12)

Il Colosseo, uno dei simboli della cittŕ

Guarda su Google Maps

Roma, č la cittŕ capitale della Repubblica Italiana (2.547.677 abitanti al 31 dicembre 2005), il capoluogo della Regione Lazio e della provincia di Roma.

Č il comune piů popoloso d’Italia, mentre la sua area metropolitana, con circa 3.300.000 abitanti, č la seconda d’Italia dopo quella di Milano.

Č, grazie alla sua storia millenaria, una cittŕ unica ed una delle piů visitate al mondo. Nel 1980 il centro storico, le proprietŕ extraterritoriali della Santa Sede nella cittŕ e la Basilica di San Paolo fuori le mura sono state dichiarate patrimonio dell'umanitŕ dall'UNESCO; nel 1990 sono stati inclusi i beni compresi entro le mura di Urbano VIII.

Indice

[nascondi]

[modifica]

Geografia

Conosciuta universalmente come l'Urbe o la Cittŕ eterna, Roma sorge sulle rive del fiume Tevere ed il suo nucleo storico si sviluppň sulle colline in corrispondenza dell'ansa in cui si trova l'isola Tiberina, unico guado naturale del fiume. Sono i celebri sette colli: Palatino, Aventino, Campidoglio, Quirinale, Viminale, Esquilino e Celio.

Sia a destra che a sinistra del fiume si trovano rilievi di modesta entitŕ, che rappresentano i resti dell'antico apparato vulcanico complessivamente denominato Vulcano Laziale, come i monti Tiburtini e i monti Prenestini, mentre i piů vicini sono i Castelli romani tra i quali svetta il Monte Cavo.

La valle del Tevere č in genere larga circa 3 km, ma, in prossimitŕ dell'isola Tiberina, si restringe a meno di 1 km.
I pendii dei colli anticamente erano piů scoscesi, rendendoli facilmente fortificabili. Oggi i colli, tranne alcune pendici del Campidoglio e dell'Aventino, sono molto piů dolci e il fondovalle č stato colmato sia dai detriti fluviali sia artificialmente. L'altitudine varia tra i 13 m s.l.m. di piazza del Popolo e i 120 m s.l.m. di monte Mario.

Roma č attraversata anche da un altro fiume, l'Aniene, che confluisce nel Tevere in territorio urbano.

[modifica]

 

Territorio

Il comune comprende molte borgate e frazioni, tra cui Ostia, cresciute nella prima metŕ del '900 in seguito alle demolizioni attuate dal Fascismo nei rioni storici, e nel dopoguerra in seguito a massicce immigrazioni a Roma, principalmente provenienti dalle zone e regioni confinanti, ma non solo. La superficie del Comune č vastissima, avendo inglobato vaste zone abbandonate da secoli, spesso paludose e inadatte all'agricoltura, e non appartenute ad alcun municipio. Il Comune di Roma governa, attraverso 19 Municipi, un'area che per dimensione č paragonabile alla provincia di Milano o a quella di Napoli; ma l'intero agglomerato urbano della cittŕ (comune e area metropolitana) č terzo in Italia per superficie e popolazione (dopo le aree metropolitane di Milano e Napoli).

[modifica]

 

Storia

Per approfondire, vedi la voce Storia di Roma.
[modifica]

Popolazione e lingua

Per approfondire, vedi la voce Dialetto romanesco.

La popolazione ha sempre parlato il romanesco che perň, come la maggior parte dei dialetti italiani, non ha alcuna ufficialitŕ.

Il romanesco, come tutte le lingue, si č evoluto negli anni, tanto che, per esempio, il Belli (prima metŕ del 1800) usa delle forme linguistiche che non vengono utilizzate da Trilussa (inizio '900). Questa evoluzione non ha alterato profondamente il dialetto almeno fino agli anni cinquanta, a partire dai quali Roma fu meta di ingenti migrazioni dalle altre regioni italiane. Il dialetto subě allora contaminazioni soprattutto dall'italiano formando la parlata che spesso si sente : il cosiddetto "romano moderno".

Oramai il dialetto romanesco come era quello del Belli č praticamente scomparso, poiché ha perso molte delle sue parole e modi di dire a favore dell'italiano, ma su di esso si č sviluppato un tipo di dialetto che, se č utilizzato correttamente in tutte le sue caratteristiche piú tipiche, č una parlata allegra e vivace di cui i romani vanno molto fieri.

La forte immigrazione degli anni Cinquanta, oltre a riflettersi sul linguaggio, ha cambiato le componenti della popolazione: al "romano de Roma", di origine romana, si sono affiancati i nuovi arrivati. Capita cosě che spesso nelle famiglie oggi piů che il romano si parli l'italiano o, al piů la lingua nazionale con leggere influenze dialettali.

[modifica]

 

Amministrazione, suddivisioni, rioni e quartieri

  • Sindaco: Walter Veltroni, dal 05/2006 (secondo mandato).
  • Comune: Centralino 06 06 06
[modifica]

 

Frazioni

[modifica]

 

Suddivisioni

Per approfondire, vedi la voce Suddivisioni di Roma.

Per scopi amministrativi e per aumentare la decentralizzazione, il grande territorio del comune di Roma č stato ufficialmente diviso in 19 Municipi. Ogni Municipio riunisce parti di diversi quartieri. I rioni invece sono le ripartizioni in cui č suddiviso il centro storico.

L'istituzione dei rioni risale all'Antica Roma, e il loro numero č cresciuto con la crescita della cittŕ. Tutti tranne uno (Prati) si trovano all'interno delle Mura aureliane.

Il comune di Roma utilizza sia la divisione in quartieri che in zone.

[modifica]

 

 

I rioni

Piazza del Campidoglio (Campitelli)

 

Santa Maria Maggiore (Esquilino)

Palazzo di Giustizia (Prati)

 

Via della Conciliazione (Borgo)

Piazza del Popolo (Campo Marzio)

Vittoriano (Trevi)

Fontana di Nettuno (Parione)

Piazza della Repubblica (Castro Pretorio)

Roma vista dal Giardino degli Aranci (Ripa)

Monti

  • Monti č il nome del rione I di Roma. Il suo nome deriva dal fatto che comprendeva il colle Esquilino, il Viminale, parte del Quirinale e del Celio. Oggi l'Esquilino, Castro Pretorio e il Celio non gli appartengono piů, ma il nome gli č rimasto. Sul suo stemma ci sono tre monti verdi di tre cime su sfondo d'argento.

Trevi

  • Trevi č il rione II di Roma. L'origine del suo nome non č ancora sicura, tuttavia l'ipotesi piů accreditata č che provenga dal latino trivium, che sta ad indicare la confluenza di tre vie nella piazzetta dei Crociferi, situata al lato della moderna piazza di Trevi. Il suo stemma č fatto da tre spade su sfondo rosso.

Colonna

Campo Marzio

  • Il Campo Marzio (Campus Martius) era una zona della Roma antica di approssimativamente 2 km˛, inizialmente esterna ai confini cittadini. Vi si trova Piazza di Spagna. Lo stemma č una mezza-luna d'argento in campo azzurro; l'origine di tale simbolo č ignota.

Ponte

  • Ponte č il V rione di Roma. Il suo nome deriva dalla presenza di ponte sant'Angelo, che perň č appartenuto al rione fino a quando papa Sisto V lo incorporň nel nuovo rione Borgo. Il suo stemma č ovviamente un ponte.

Parione

  • Parione č il VI rione di Roma. Il nome Parione deriva dalla presenza nel rione di un muro antico di dimensioni enormi, forse appartenente allo stadio di Domiziano. Tale muro fu chiamato dal popolo Parietone, da cui il nome Parione. Il suo stemma č un Grifo, creatura mitologica greca con la testa d'aquila ed il corpo di leone. Fu scelto come simbolo di fierezza e nobiltŕ.

Regola

  • Regola č il VII rione di Roma. Il nome deriva da Arenula (ripreso nella moderna Via Arenula), ovvero da quella rena soffice che ancora oggi il fiume Tevere deposita durante le piene, e che ivi formava delle spiagge scomparse in seguito alla costruzione dei Lungotevere. Lo stemma del rione č un cervo rampante in campo turchino.

Sant'Eustachio

  • Sant'Eustachio č l'VIII rione di Roma. Il nome deriva dalla chiesa omonima ivi esistente. Vi si trova il Palazzo Madama, sede del Senato. Il suo stemma č formato dalla testa di un cervo (simbolo del santo omonimo del rione) e dal busto di Gesů; le figure sono in oro e lo sfondo č rosso

Pigna

  • Pigna č il IX rione di Roma. Vi si trova Piazza Venezia. Lo stemma del rione ha proprio una pigna: il nome deriva dalla gigantesca pigna di bronzo ritrovata nel rione, in seguito spostata in Vaticano nel Cortile della Pigna.

Campitelli

  • Campitelli č il X rione di Roma. Il nome č corruzione medievale del nome latino del Campidoglio, Capitolium. Vi si trova il Foro Romano ed il Campidoglio. Nello stemma del rione c'č la testa nera di un drago su sfondo bianco. La scelta del simbolo deriva dalla leggenda secondo cui un drago che infestava il Foro Romano fu cacciato da papa Silvestro I.

Sant'Angelo

  • Sant'Angelo č l'XI rione di Roma. Il nome deriva dalla chiesa ivi esistente di Sant'Angelo in Pescheria. Vi si trova il Ghetto. Il suo stemma č un angelo su sfondo rosso, con una spada nella mano destra ed una bilancia nella sinistra. La bilancia non si riferisce alla giustizia, ma piuttosto al taglio e alla pesatura del pesce, in quanto l'antico mercato del pesce si trovava in Ghetto, presso il Portico d'Ottavia.

Ripa

  • Ripa č il XII rione di Roma. Lo stemma del rione č una bianca ruota di timone su sfondo rosso, a ricordare lo scalo fluviale presente nel rione

Trastevere

  • Trastevere č il XIII rione di Roma; si trova sulla riva ovest (riva destra) del fiume Tevere, a sud della Cittŕ del Vaticano. Il suo nome deriva dal latino trans Tiberim (al di lŕ del Tevere), che era anche il nome di una delle regioni augustee. Il suo stemma č una testa di leone d'oro su sfondo rosso.

Borgo

  • Borgo č il XIV rione di Roma. Il nome deriva dalla parola germanica burg (fortilizio), dato alla zona dai pellegrini sassoni che si recavano a Roma nell'Alto Medioevo. Vi si trovano Castel Sant'Angelo e Via della Conciliazione.

Esquilino

  • Esquilino č il XV rione di Roma. Vi si trova la Basilica di Santa Maria Maggiore e Porta Maggiore. Il suo stemma č formato da due figure: un albero e un monte, il tutto in campo d'argento.

Ludovisi

  • Ludovisi č il XVI rione di Roma. Vi si trova Via Veneto. Il nome del rione deriva da Villa Ludovisi, circondata da uno dei piů bei parchi della cittŕ, distrutta alla fine dell'ottocento dalla speculazione edilizia. Lo stemma del rione ha tre bande d'oro ed un dragone, anch'esso d'oro, il tutto su sfondo rosso.

Sallustiano

  • Sallustiano č il XVII rione di Roma. Il nome deriva dai piů bei giardini di Roma antica, gli Horti Sallustiani, che ivi si trovavano. Vi si trova Via XX Settembre e Porta Salaria.

Castro Pretorio

  • Castro Pretorio č il XVIII rione di Roma. Vi si trova il Teatro dell'Opera e la Stazione Termini. Lo stemma č il labaro della Guardia pretoriana in oro su sfondo rosso. Si trova in parte nel I Municipio ed in parte nel III. Il nome deriva dai Castra Praetoria, le antiche caserme risalenti al tempo dell'imperatore Tiberio, in cui trovavano alloggio le Guardia pretoriana.

Celio

  • Celio č il XIX rione di Roma. Vi si trova il Colosseo e l'Arco di Costantino. Lo stemma rappresenta un busto di un africano vestito di spoglie d'elefante e spighe d'oro su fondo d'argento, in memoria di un busto africano ritrovato in via Capo d'Africa.

Testaccio

  • Testaccio č il XX rione di Roma. Vi si trova il Cimitero acattolico. Il nome deriva dal cosiddetto "monte dei cocci" (Mons Testaceus), alto 35 metri, e formato dai cocci (testae, in latino) e detriti vari, accumulatisi nei secoli come residuo dei trasporti che facevano capo al porto di Ripa grande.

San Saba

  • Detto popolarmente il piccolo Aventino, San Saba č un rione di istituzione recente (benché di antica urbanizzazione), al margine del grande polmone verde e archeologico del complesso Terme di Caracalla - Circo Massimo - Palatino. Il nome deriva dalla medievale Chiesa di San Saba ivi esistente.

Prati

  • Prati č un rione di Roma. Vi si trova Piazza dei Quiriti e Piazza Cavour. Il nome deriva dagli scomparsi Prati di Castello, distrutti dopo il 1870 dalla speculazione edilizia. Il suo simbolo č la sagoma del mausoleo di Adriano in azzurro su sfondo argento; nonostante ciň bisogna ricordare che il mausoleo di Adriano (l'attuale Castel Sant'Angelo) non appartiene a questo rione, ma a Borgo.
[modifica]

 

I quartieri

Dopo l'istituzione dell'ultimo Rione, Prati, per i successivi allargamenti dell'area urbanizzata si iniziň ad usare il termine di "quartiere". Attualmente a Roma esistono 35 quartieri.

Esistono ulteriori suddivisioni ufficiali ed inoltre moltissimi altri toponimi di uso corrente.

[modifica]

 

Cittŕ gemellate

In ordine alfabetico:

[modifica]

 

Trasporti e mobilitŕ urbana

 

Vigile urbano in Piazza Venezia

Il miliarium

[modifica]

 

Trasporto su strada

La cittŕ č al centro di una struttura radiale di vie di comunicazione che ricalcano le direttrici delle antiche vie consolari, che partendo dal Campidoglio congiungevano Roma antica a tutti gli angoli dell'Impero.

Il punto di partenza delle strade che partono da Roma - il km 0 fisico - rimane il miliarium, la colonna un tempo dorata e posta nel Foro, ora di marmo e posta in cima alla Cordonata.

Lo spazio urbano, un tempo delimitato dalle mura, č oggi definito dall'anello esterno di raccordo tra le vie di penetrazione, il Grande Raccordo Anulare.

[modifica]

 

Trasporto su ferro

Essendo posta al centro della penisola, Roma č anche il principale nodo ferroviario dell'Italia centrale. Le direttrici di traffico sono 4 e ricalcano - almeno nella parte iniziale del percorso - il tracciato delle principali consolari: quella tirrenica (Roma-Genova, lungo la via Aurelia), quella verso nord (Roma-Firenze-Bologna, lungo la via Salaria), quella adriatica (Roma-Pescara, lungo la via Tiburtina) e quella meridionale (Roma-Napoli, lungo la via Appia).

Le principali stazioni sono Roma Termini (che č la stazione ferroviaria piů grande e trafficata d'Europa con piů di 600'000 transiti giornalieri, con al suo interno un centro commerciale, chiamato "Forum Termini", di oltre cento negozi), Roma Tiburtina (dove č previsto l'arrivo della nuova linea ad Alta Velocitŕ/Alta Capacitŕ), Roma Ostiense, Roma Trastevere, Roma Tuscolana, Roma S. Pietro.

[modifica]

 

Trasporto aereo

La cittŕ č servita attualmente da tre aeroporti:

[modifica]

 

Trasporti pubblici urbani

Linee della A e B metropolitana di Roma

Roma č attualmente dotata di due linee di metropolitana, aperte nel 1955 (Linea B) e nel 1980 (Linea A), che servono gli assi di traffico est-ovest (linea A) e nord-sud (linea B). Altre linee sono in costruzione (linea B1 e linea C) e in progettazione (linea D). La lunghezza totale attuale č di 38 km. Le due linee si intersecano solo in un punto, alla stazione di Roma Termini.

Il sistema dei trasporti pubblici urbani integra anche una ventina di stazioni urbane della rete ferroviaria. Le piů utilizzate sono Roma Tiburtina, Roma Tuscolana, Roma Trastevere, Roma San Pietro, Roma Nomentana, Roma Nuovo Salario, Roma Magliana, Roma Muratella, Roma Aurelia.

Nelle stazioni interne fermano sia i treni a media percorrenza (lunga nelle stazioni Termini, Ostiense e Tiburtina) che i treni metropolitani (detti "trenini effeemme"), che sono parte integrante del trasporto urbano e si possono prendere con il relativo biglietto ATAC. Esiste inoltre una linea espressa che collega la cittŕ all'aeroporto di Fiumicino.

L'altro ramo del servizio di trasporti pubblici urbano č costituito dalla rete ATAC di autobus, tram e filobus (ritornati in uso nel 2005).

La forte presenza di macchine negli ultimi decenni ha portato alla creazione di una zona a traffico limitato nella parte centrale del centro nei giorni lavorativi dalle 6 alle 18. Il traffico anche durante la notte ha poi portato alla creazione di un'altra zona a traffico limitato notturna in Trastevere e S. Lorenzo, e ci sono progetti per allargarla al quartiere di Testaccio. I parcheggi sono sempre piů spesso convertiti a pagamento, e allo stesso tempo sono pochi, ma si continuano a costruirne di sotterranei.

La situazione del traffico romano č comunque difficile per molte cause, come ad esempio:

  • l'insufficienza della rete di trasporto pubblico su ferro (dovuta alla difficoltŕ di realizzazione di metropolitane per la conformazione del territorio) e, secondo alcuni, anche per decenni di mancanza di investimenti nel trasporto pubblico;
  • l'altissima densitŕ di automobili si pensi che nella cittŕ sono registrate circa 1.950.000 veicoli circolanti che comportano problemi di parcheggi;
  • la strutturazione dei quartieri creati o rimodellati nel dopoguerra, destinati ad edilizia intensiva ma con sistema viario inadeguato;
  • l'assenza di sufficienti direttrici interne (sebbene di recente siano state aperte nuove strade di scorrimento nel settore nord-orientale);
  • la frequenza quasi giornaliera di manifestazioni di vario tipo e ragione, dovuta ai ruoli istituzionali e simbolici di Roma (scioperi, manifestazioni, eventi religiosi, visite di stato, eventi sportivi o di spettacolo e altro).
[modifica]

 

Economia

 

Palazzo dell'ENI, sede nazionale

 

Palazzo dei Congressi nell'EUR

Sviluppatasi inizialmente intorno all'artigianato dei rioni e successivamente all'amministrazione pubblica (statale, regionale, provinciale, comunale) e agli enti parastatali storicamente presenti nella cittŕ, Roma possiede oggigiorno un'economia dinamica e diversificata che produce l'8% del PIL nazionale (piů di ogni altra cittŕ della nazione) e continua a crescere con un tasso superiore alla media nazionale, nel periodo 2001-2005 l'incremento č addirittura dell'undici per cento.

Oltre ai servizi ed all'indotto generato dalla presenza delle strutture amministrative, č l'edilizia a rappresentare il settore economico piů importante per la cittŕ. Questa, da un lato ha comportato la crescita scriteriata delle periferie romane (dando luogo alla figura "professionale" dei palazzinari) e dall'altro ha favorito lo sviluppo di alcuni tra i piů grossi gruppi nazionali del settore.

Ovviamente, anche il turismo rappresenta una delle voci piů importanti per il bilancio cittadino, perché l'offerta culturale di Roma non ha eguali nel mondo: oltre il 16% dei beni culturali mondiali si trovano a Roma (il 70% in tutta Italia).

La cittŕ č anche il centro di molte istituzioni finanziarie (banche ed assicurazioni), di centri di produzione televisiva e cinematografica (tra cui spicca la cittadella artistica di Cinecittŕ), di aziende operanti nella moda e nella pubblicitŕ.

La presenza di tre poli universitari, insieme ai dieci a carattere privato, recentemente ha favorito lo sviluppo di attivitŕ legate alla ricerca e ai servizi tecnologici avanzati.

Forse inaspettatamente, a Roma č presente una forte realtŕ industriale, costituita di aziende di medio-piccole dimensioni, che si č sviluppata intorno ad alcuni poli di sviluppo, come la via Tiburtina o Acilia tanto da scavalcare Torino nel ruolo di secondo polo industriale.

L'agricoltura e l'allevamento (soprattutto la pastorizia) stanno sempre piů perdendo d'importanza, stante la connotazione sempre piů urbana assunta dal territorio comunale, anche se non č infrequente ancor'oggi trovare greggi pascolare nelle zone periferiche della cittŕ. Roma č il comune d'Europa maggiore per le attivitŕ agricole.

[modifica]

 

Media e telecomunicazioni

[modifica]

 

Giornali

[modifica]

 

Riviste

[modifica]

 

TV

[modifica]

 

Radio

[modifica

 

Educazione e cultura

Uno degli edifici de La Sapienza

Roma continua ad essere il piů grande centro di istruzione italiano con molte delle maggiori universitŕ del territorio:

Anche molte universitŕ private si trovano a Roma, come:

Sempre a Roma si trova l'Accademia di Santa Cecilia, la piů antica accademia di musica al mondo (fondata nel 1584).

La facoltŕ di Medicina e chirurgia "Agostino Gemelli" dell'Universitŕ Cattolica del Sacro Cuore č anche la prima facoltŕ di Medicina italiana ad essersi dotata di un policlinico proprio.

Inoltre sono presenti sedi di enti che hanno finalitŕ (esclusiva o meno) di ricerca (lista da completare):

ed alcuni IRCCS

  • Istituto per lo Studio e la Cura dei Tumori Regina Elena - Istituto Dermatologico Santa Maria e San Gallicano
  • Istituto per le Malattie Infettive Lazzaro Spallanzani (Istituto Nazionale Malattie Infettive)
  • Ospedale pediatrico Bambin Gesů (territorio dello Stato della Cittŕ del Vaticano)
  • Fondazione Santa Lucia
  • Istituto Dermopatico dell'Immacolata (IDI).
[modifica]

 

Ricorrenze, Feste e Fiere

Notte Bianca all'EUR

[modifica]

 

Monumenti e luoghi d'interesse

Giovanni Paolo Pannini: Galleria di Roma antic

 

Giovanni Paolo Pannini: Galleria di Roma moderna

Il Pantheon

 

Vista di Roma dalla Basilica di San Pietro

Nel corso della sua storia, piů di due volte millenaria, Roma ha accumulato notevoli tesori d'arte ed un patrimonio archeologico che non ha uguali nel resto del mondo. Questo aspetto della cittŕ č costituito da due caratteri principali storicamente e culturalmente differenti:

  • la Roma antica
  • la Roma papale
Per approfondire, vedi la voce Storia di Roma.

Innumerevoli sono i resti archeologici, gli edifici monumentali, le chiese, le biblioteche, musei e gli istituti culturali.
I monumenti, nel loro insieme, permettono di ricostruire la storia della cittŕ.

La formazione della cittŕ si puň considerare conclusa con i grandi interventi urbanistici degli ultimi tre re di Roma, sotto i quali la cittŕ si sviluppa come centro urbano etrusco: in particolare la bonifica dell'area del Foro Romano mediante la costruzione della Cloaca Massima permise la creazione del centro politico, religioso e amministrativo della cittŕ, suddivisa in quattro regioni e dotata della prima cinta di mura.

Dopo l'invasione gallica del 390 a.C. si ebbe la costruzione di una nuova cinta (le cosiddette mura serviane). A partire dal II secolo a.C. si moltiplicarono le costruzioni di nuovi edifici, che progressivamente venivano inseriti in piani urbanistici coerenti da parte dei personaggi che dominavano la storia politica e intendevano celebrare il proprio nome.

Il fenomeno si accentuň ulteriormente nei primi due secoli dell'Impero romano, ad opera degli imperatori (Fori Imperiali, edifici pubblici grandiosi e splendidamente decorati come terme, teatri, anfiteatri, templi.

Dopo la crisi del III secolo, che vide un quasi completo arresto dell'attivitŕ edilizia (con la significativa eccezione della costruzione delle mura Aureliane), una ripresa si ebbe in etŕ tetrarchica.

A partire dagli inizi del IV secolo, gli imperatori divenuti Cristianesimo, eressero le grandi basiliche cristiane (San Giovanni in Laterano e Santa Croce in Gerusalemme, costantiniane, e Santa Maria Maggiore e San Paolo fuori le mura nel V secolo)

Il potere temporale dei papi ha poi riempito il territorio cittadino di chiese monumentali.

Innumerevoli i resti architettonici sparsi nella campagna romana.

[modifica]

 

Roma antica

Monumenti celebrativi Templi Teatri, circhi, terme, fori Altro ancora...  
Acquedotti Archi Obelischi  
[modifica]

Basiliche patriarcali

San Giovanni in Laterano

San Paolo fuori le mura

Basilica di San Pietro in Vaticano

  • Prende la sua forma attuale dal Rinascimento e dal Barocco. Il suo altare principale si trova nel punto in cui, a seguito di scavi effettuati nel XX secolo, č stata trovata la tomba di San Pietro. Tra gli architetti che hanno costruito la chiesa nella sua forma attuale ci sono Raffaello, Michelangelo e Bramante.

Basilica di San Paolo fuori le mura

  • Si erge sul luogo che la tradizione indica come quello della sepoltura dell'apostolo Paolo, al centro di una antica locanda sulla strada per Ostia, la Via Ostiense. L'edificio risale al IV secolo e fu ricostruito dopo l'incendio del 1823

Basilica di San Giovanni in Laterano

  • Fu fondata da Costantino come la principale chiesa di Roma. Fu barocchizzata da Francesco Borromini. Fino al 1309 accanto alla Basilica si trovava la residenza dei Papi i cui resti sono ancora visibili nella cappella Sancta Sanctorum e alla Scala Santa. Fino al XIX secolo tutti i Papi furono incoronati in Laterano. Accanto alla Basilica č situato il Palazzo del Laterano. Č la cattedrale della diocesi di Roma.

Basilica di Santa Maria Maggiore

  • Fu fondata da Papa Liberio nel posto attuale, dove la notte del 4 agosto 352 aveva nevicato. Questo miracolo fu interpretato dal Papa con il desiderio della Madonna che fosse costruita una chiesa nel posto del miracolo. Il 5 agosto viene ancora celebrata la Neve di Maria. In questa occasione nevicano bianchi petali dal tetto della chiesa, che sono raccolti dai pellegrini e portati ai malati. Famoso č il mosaico che risale alla costruzione dell'edificio attuale sotto papa Sisto III nel 440. Inoltre, la chiesa ospita la famosa immagine Salus Populi Romani e diverse tombe di importanti Pontefici Romani. Presso l'altare principale c'č, sotto una semplice lastra, la tomba di Bernini. Il suo campanile č il piů alto di Roma
[modifica]

 

Fontane

[modifica]

 

Chiese

[modifica]

 

Altri luoghi di culto

A Roma, oltre a circa 900 chiese cristiane, per la maggior parte cattoliche, ma anche evangeliste, valdesi e di altre religioni cristiane, ci sono anche luoghi di culto di molte altre religioni, fra cui la piů grande moschea d'Europa e una delle maggiori sinagoghe italiane.

La Sinagoga maggiore

La Moschea di Roma

La Chiesa Valdese a piazza Cavour
[modifica]

 

Ponti

[modifica]

 

Mura di Roma

[modifica]

Musei

Arte Archeologia Siti archeologici  
Storia e scienze naturali Scienza e tecnica Etnografia e antropologia
Musei specializzati Storia Centri di cultura  
[modifica]

 

Palazzi

   
[modifica]

Piazze

 

Campo de' Fiori

 

Piazza del Popolo

Piazza di Spagna

 

Piazza Venezia

Piazza Barberini

  • A cavallo tra il colle Quirinale e gli Horti Sallustiani, prende il nome dal Palazzo Barberini che vi si affaccia, anche se l'ingresso del palazzo, terminato di costruire nel 1625 su commissione del cardinale Francesco Barberini, č posto in Via delle Quattro Fontane.

Piazza Bocca della Veritŕ

  • Posta nell'antica zona del Foro Boario, proprio davanti all'Isola Tiberina, prende il nome dalla Bocca della Veritŕ, oggi collocata nel portico della chiesa di Santa Maria in Cosmedin.

Piazza del Campidoglio

  • La trapezoidale Piazza del Campidoglio sul colle omonimo, fu progettata nella forma attuale da Michelangelo, compresa la stella, che č disegnata sul pavimento con il marmo bianco. Al centro della piazza si trova una copia della statua equestre dell'Imperatore Marco Aurelio.

Campo de' fiori

  • A Campo de' fiori, non lontano da Piazza Farnese, č ospitato dal 1869 un mercato di generi alimentari. In precedenza aveva ospitato rappresentazioni, corse di cavalli ed esecuzioni capitali. Inoltre Campo de' Fiori č l'unica grande piazza di Roma senza chiese.

Piazza Colonna

Piazza Farnese

Piazza della Minerva

  • Davanti alla chiesa Santa Maria sopra Minerva ospita una piccola preziositŕ: l'Elefantino di Bernini con l'obelisco sulla schiena, il Pulcino della Minerva.

Piazza Navona

  • Si trova nel posto dove l'imperatore Domiziano aveva fatto costruire uno stadio per le corse dei carri. La forma della piazza corrisponde alla forma allungata dello stadio. Tre fontane barocche ornano la piazza: la Fontana dei Quattro Fiumi di Bernini al centro e la Fontana del Moro e la Fontana del Nettuno vicino alle estremitŕ.

Piazza del Popolo

Piazza del Quirinale

  • La sede del Presidente della Repubblica si trova al Quirinale. Dalla Piazza del Quirinale, una volta detta piazza di Monte Cavallo, che si trova davanti al Palazzo del Quirinale si ha un bel panorama sui tetti di Roma. Al centro della piazza un obelisco con le statue di Castore e Polluce.

Piazza dell'Esedra o Piazza della Repubblica

  • Il colonnato semicircolare di Piazza della Republica corrisponde alla Forma delle terme di Diocleziano, che si trovavano qui. La Fontana delle Naiadi che si trova qui fu costruita nel 1885. La chiesa Santa Maria degli Angeli fu costruita da Michelangelo nelle rovine delle terme.

Piazza della Rotonda

  • Č l'impressionante spazio davanti al Pantheon, e prende il nome dal soprannome dato dai romani al monumento (la Ritonna). Sulla piazza si trova una fontana con uno degli Obelischi di Roma.

Piazza San Pietro

  • Č una delle piazze piů famose del mondo, ed č situata davanti alla Basilica di San Pietro, culla dello spirito del primo Papa, l'apostolo e martire Pietro, luogo di pellegrinaggio quotidiano per migliaia di fedeli provenienti da tutto il mondo. Si trova nella Cittŕ del Vaticano, la cittŕ-stato in cui ha sede lo Stato Pontificio, nel cuore del centro storico di Roma, sulla sponda orientale del Tevere.

Piazza di Spagna

Largo di Torre Argentina

  • Situata nell'antica zona di Campo Marzio che ospita quattro templi romani risalenti all'etŕ della Repubblica.

Piazza Venezia

  • Si trova tra Via dei Fori Imperiali e Via del Corso, tutte mete obbligate di una visita nella capitale. In questa piazza č stato eretto agli inizi del Novecento il Vittoriano, monumento a Vittorio Emanuele II, spesso erroneamente identificato con l'Altare della Patria.
[modifica]

 

Luoghi d'interesse

[modifica]

 

Ambiente

Roma ha al suo interno numerose aree verdi. Le aree protette sono:

Area verde con laghetto nell'EUR

  • la Riserva Naturale della Marcigliana (ettari 4696)
  • la Riserva Naturale della Valle dell'Aniene (ettari 620)
  • la Riserva Naturale di Decima-Malafede (ettari 6145)
  • la Riserva Naturale del Laurentino (ettari 152)
  • la Riserva Naturale della Tenuta dei Massimi (ettari 774)
  • la Riserva Naturale della Valle dei Casali (ettari 469)
  • la Riserva Naturale dell'Acquafredda (ettari 249)
  • la Riserva Naturale di Monte Mario (ettari 204)
  • la Riserva Naturale dell'Insugherata (ettari 697)
  • il Parco Regionale Urbano di Aguzzano (ettari 60)
  • il Parco Regionale Urbano del Pineto (ettari 243)
  • il Monumento naturale di Mazzalupetto - Quarto degli Ebrei (ettari 180)
  • il Monumento Naturale di Galeria Antica (ettari 40)
  • l'Area Marina protetta delle Secche di Tor Paterno (ettari 1200) [14]

Inoltre sono presenti diversi giardini, molti facenti parte nel passato di dimore nobiliari:

Il Tempio di Esculapio a Villa Borghese

Villa Medici

Sono presenti numerose altre aree verdi e terreni dedicati all'agricoltura.

[modifica]

 

Sport

Ha ospitato le Olimpiadi del 1960 (vedi XVII Olimpiade).

La cittŕ č ufficialmente candidata ad ospitare i Giochi Olimpici del 2016. (Roma 2016).

[modifica]

 

Impianti Sportivi

La cupola del PalaLottomatica

[modifica]

 

Calcio

Ospita le gare interne della A.S. Roma, della S.S. Lazio, della Cisco Roma e della S.S. Lazio Calcio femminile.

[modifica]

 

Ciclismo

Roma č stata varie volte arrivo di tappa del Giro d'Italia:

[modifica]

 

Podismo

Ogni primavera ospita la maratona di Roma, l'evento sportivo con piů alto numero di partecipanti in Italia ed una delle piů importanti gare podistiche del mondo. La XIII edizione si terrŕ il 18 marzo 2007.

[modifica]

 

Pallacanestro

Ospita le gare interne della Virtus Pallacanestro Roma.

[modifica]

 

Pallamano

Ospita le gare interne della S.S. Lazio.

[modifica]

 

Pallavolo

Ospita le gare interne della M. Roma Volley, militante nell'A1 maschile, della Virtus Roma e della Linea Medica Siram Roma entrambe militanti nel campionato di Serie A2 femminile.

[modifica]

 

Pallanuoto

Ospita le gare interne della squadra di pallanuoto di Roma e della S.S. Lazio.

[modifica]

 

Rugby

Ospita le gare interne della Rugby Roma, della S.S. Lazio della US Primavera Rugby, della Net.Com Lazio & Primavera Rugby, dell'Unione Rugby Capitolina e della Nazionale Italiana durante il Sei Nazioni, quasi tutte allo stadio Flaminio.

[modifica]

 

Curiositŕ su Roma

Senatus PopulusQue Romanus

  • A causa della sua storia millenaria a Roma sono associati diversi simboli, il Colosseo, la Lupa Capitolina, i simboli della cristianitŕ, nonché il famoso acronimo S.P.Q.R. che richiama l'etŕ antica e l'unitŕ tra il Senato e la popolazione.
  • Roma possiede anche diversi appellativi: L'Urbe, Caput Mundi (capitale del mondo), Cittŕ Eterna, e Limen Apostolorum (soglio apostolico).
  • I colori della cittŕ sono oro e rosso porpora.
  • Esistono anche dei proverbi che la riguardano:
  • A Roma, comportati come i Romani.
  • Tutte le strade portano a Roma.
  • Roma non fu costruita in un giorno.
  • Durante la sua lunga storia, e data la sua importanza, Roma ha sempre avuto una popolazione caratterizzata da notevoli flussi migratori, cosě per tradizione un "vero" romano č uno la cui famiglia ha vissuto a Roma per almeno sette generazioni: questo č l'originale "Romano de Roma".
  • Roma vanta il primato di omonimie: altre 44 cittŕ in tutto il mondo si fregiano di questo nome, dai piccoli villaggi a cittadine con migliaia di abitanti.
[modifica]

 

Voci correlate

[modifica]

 

Collegamenti esterni

[modifica]

 

Enti romani

[modifica]

 

Altri siti (alfabetico per descrizione)

[modifica]

 

Bibliografia

Roma
Portale Roma
 Osteria Capitolina		 Roma: Quartieri - Rioni - Municipi · Suddivisioni · Personalitŕ e artisti · Dialetto · Immagini su Commons
Storia: Fondazione di Roma · Roma antica · Lingua latina · Architettura romana · Personaggi della storia romana
 Luoghi e Monumenti · Acquedotti · Archi · Catacombe · Chiese · Fontane · Palazzi · Piazze · Ponti · Vie consolari · Ville
 Musei: Musei Capitolini · Musei Vaticani · Galleria Borghese · Galleria Nazionale d'Arte Moderna · MACRO		  
Grazie a www.papido.it
:: Martedě notte
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
 :: Mercoledě notte
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
 :: Giovedě notte
Alien Disco Dalle 23.00 - Omaggio Uomo e Donna
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
 :: Venerdě notte
Hulala Club Dalle 23.00 alle 02 - 15E Uomo e Donna
Alien Disco Dalle 23.00 alla 01 - 5E Uomo e Donna, Senza Drink
Loft 24.00 / 01.45 - 15 Euro Uomo e Pass Donna
Piper Club 23.00 / 24.30 - 15 Euro Uomo e Pass Donna
24.30 / 01.30 - 15 Euro Uomo e 1 Pass ogni 2 Donne
Heaven 23.30 in poi - 15E Uomo e 10E Donna
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
Notorius Dalle 23.00 - 20 Euro Uomo e Donna
Jackie'O Dalle 23.00 - 20 Euro Uomo e Donna
 :: Sabato notte
Alien Disco Dalle 23.00 alla 01 - 10E Uomo e Donna, Con Drink
Sesto Senso Dalle 24.00 alla 01.30 - 25E Uomo e 15E Donna
Deep 23.00 / 02.00 - 10 Euro Uomo e Pass Donna
Loft 24.00 / 01.00 - 20E Euro Uomo e Pass Donna
01.00 / 02.00 - 20E Uomo, 1 Pass Donna ogni 2
Piper Club 23.00 / 01.30 - 15 Euro Uomo e Donna
Saponeria Dalle 23.30 alla 01.30 - 15E Uomo e 10E Donna
Heaven 23.30 / 24.30 - 15 Euro Uomo e Pass Donna
24.30 in poi - 15E Uomo e 10E Donna
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
Jackie'O Dalle 23.00 - 20 Euro Uomo e Donna
Notorius Dalle 23.00 - 20 Euro Uomo e Donna
 :: Domenica notte
45 Giri Buffet: 19.00 / 23.00 - Pass Uomo Donna
Disco: 23.00 / 01.30 - Pass Uomo Donna
Jackie'O Dalle 23.00 - 20 Euro Uomo e Donna
Questo articolo č rilasciato sotto i termini della GNU Free Documentation License
Esso utilizza materiale tratto da http://ar.wikipedia.org/wiki/%D8%B1%D9%88%D9%85%D8%A7
Cronologia/Autori: http://ar.wikipedia.org/w/index.php?title=%D8%B1%D9%88%D9%85%D8%A7&action=history

من ويكيبيديا، الموسوعة الحرة

 
اذهب إلى: تصفح, ابحث

هل تريدروما (شعب)؟

مدرج كولوسيوم الروماني، أحد أشهر معالم روما وإيطاليا قاطبة

روما (بالإيطالية: Roma) هي عاصمة إيطاليا و أكبر مدنها. تقع في وسط دولة إيطاليا على ضفاف نهر التيفيرة و يبلغ عدد سكانها حوالي 2.555.000 نسمة. وهي عاصمة مقاطعة روما حوالي 3,615,972 نسمة ، وأيضا عاصمة إقليم لاتسيو حوالي 5,270,000. سميت نسبة إلى الرومان. كانت المدينة في العصور القديمة عاصمة اﻹمبراطورية الرومانية وأصبحت عاصمة إيطاليا الحديثة منذ 1871. هي عاصمة مقاطعة لاتيوم والتقسيم اﻹداري روما.

لقرون عدة ، دعِيت روما المدينةَ الأبديةَ ، عنوان كَسبته كونها أحد أهم وأعظم المدنِ في الحضارةِ الغربية، فقد كانت عاصمة الإمبراطورية الرومانيةِ، ووهي الان القلب الروحي للكنيسةِ الكاثوليكية الرومانيةِ. و منذ 1871 هي عاصمةَ إيطاليا الموحدة

تقع دولة الفاتيكان، أصغر دولة في العالم، داخل حدود مدينة روما. أضاف اليونسكو مركز مدينة روما القديم وكنيسة القديس بطرس ومدينة الفاتيكان لقائمة التراث العالمي. تتخذ كل من منظمة الأغذية والزراعة(الفاو) والصندوق الدولي للتنمية الزراعية و برنامج الأغذية العالمي من المدينة مقرا لها.

فهرس

[إخفاء]

 

[تحرير] الجغرافيا

 

[تحرير] الموقع

منظر عام لروما، في المقدمة تظهر المتاحف الفاتيكانية

تقع روما في وسط البلاد على نهر االتيبر، ليس بعيدا عن البحر الأبيض المتوسط. يبلغ معدل ارتفاعها عن سطح البحر حوالي 37 متر. تقع سلسلة جبال الأبروزي في شرق المدينة، في الشمال الشرقي تقع جبال سابينه وفي الجنوب تقع جبال الألبان. المدينة تقع في حوض التيبر، الذي يمر به كل من نهر التيبر ونهر أنينه متوحدين قبل دخولهم روما. بالنسبة لخطوط الطول والعرض فإن روما تقع على 41.53 درجة على خط الطول و12.29 درجة على خط الشرق. تدعى المنطقة الريفية التي تحوي روما بكامبانيا رومانا أو بشكل مختصر "كامبانيا". تحد مقاطعة روما من الشمال كل من مقاطعة فيتيربو ومقاطعة رييتي، من الشرق مقاطعة لاكويلا في ولاية أبروزي، من الجنوب مقاطعة فروسينونه ومقاطعة لاتينا.

 

[تحرير] التقسيم السياسي

خريطة للمدينة مع أسماء أهم مناطقها

تنقسم روما إلى 19 بلدية و155 منطقة. البلديات يشكلون ضواحي المدينة. تم إدخال تقسيم البلديات ال 19 فقط منذ التسعينات من القرن السابق. كانوا في السابق 20 بلدية، ولكن تم فصل بلدية فيوميشينو عن المدينة لتصبح مدينة مستقلة إداريا. ضواحي روما مرقمة بالأرقام الرومانية للدلالة على تاريخ روما العريق:

  • الشمال-الشرق (Area Nord-Est ): بلديات I, III, V, XVII
  • الشمال-الغرب (Area Nord-Ovest) : بلديات II, IV, XVI, XVIII, XIX, XX
  • الجنوب-الغرب (Area Sud-Ovest ):بلديات XII, XIII, XV
  • الجنوب-الشرق (Area Sud-Est): بلديات VI, VII, VIII, IX, X, XI

رئيس بلدية روما هو والتر فيلتروني الذي تم انتخابه للمرة الثانية في 28 أيار/مايو 2006 بنسية 61% من الأصوات. [1]

 

[تحرير] المناخ

يتأثر مناخ روما بموقع المدينة القريب من البحر الأبيض المتوسط. معدل درجة الحرارة على مدار العام تبلغ 15.5 درجة مئوية، بينما يبلغ معدل هطول الأمطار 880 ميلميتر. شهور يوليو وآب/أغسطس هم أكثر شهور السنة حرارة مع معدل درجة حرارة يراوح 24.5 و 24.7 درجة مئوية. كما يعد هذان الشهران أكثر شهور السنة جفافا بنسبة كمية هطول الأمطار: ما بين 14 و22 ميليمتر. الأشهر تشرين الأول/أكتوبر إلى كانون الأول/ديسمبر هي أكثر شهور السنة بنسبة هطول الأمطار حيث يبلغ المعدل ما بين 106 إلى 128 ميليمتر. أبرد الشهور هو شهر يناير بمعدل درجة حرارة يبلغ 6.9 درجة مئوية.

 

[تحرير] الإقتصاد

بعد الحرب العالمية الثانيةِ، طورت روما قاعدة عريضة مِنْ الصناعات ، المُنتَجات التقليدية مثل المنسوجاتِ والتذكارِ السياحيِ المزودة بموادِ مطبوعةِ، صناعة ازياء متطورِ، الصناعات الغذائية وصناعة الادوية ، صناعة الورق والمنتوجات المعدنية. اضافة إلى صناعة سينمائية هامة جداً.

تعد روما نقطة وصل مركزية في نظامِ سكةِ الحديد في إيطاليا وهي مُرتَبِطةُ بالطريق السريعِ بالعديد مِنْ أجزاءِ البلادِ, ويعد مطار ليوناردو دا فينشي الدولي، الواقع قُرْب ساحلِ البحر، أحد أشد المطارات ازدحاماً في أوروبا, وهي مَخدومة ايضاً بشبكة لقطار الأنفاق .

 

[تحرير] التاريخ

 

[تحرير] التاريخ القديم

تقول الأساطير بأن روما تأسست على يد رومولوس، بمساعدة أخيه ريموس، الذان كانت امهما هى ريا سليفيا كاهنه في معبد الاله فيستا الهه الموقد وفى يوم عند كانت ذاهبه إلى بستان الاله مارس ظهر لها في هيئه بشريه واغتصبها وكان من الفروض ان كاهنات المعبد عذراوات فسجنت ووضع الطفلان في صندوق والقى في النهر حتى استقر الصندوق على الشاطىء فراتهما ذئبه كانت قد وضعت فارضعتهما . قتل أخيه وأصبح أول ملك على المدينة. تشكلت الشعوب الرومانية القديمة في القرن الثامن أو التاسع قبل الميلاد، حينما أتت قبائل شمالية إلى عمق شبه الجزيرة الإيطالية لتستقر عند نهر التيبر. لعدة قرون على مر الزمن، كانت روما أهم مدينة في العالم الغربي، عندما كانت عاصمة الإمبراطورية الرومانية. مع ظهور الدعوة المسيحية وانتشارها، أصبحت روما مركزا للدين المسيحي ومقر باباوات الكنيسة الكاثوليكية. في العصور الوسطى وخاصة بعد انحطاط الإمبراطورية الرومانية، دخلت روما عهدا مظلما. سطع نجمها مجددا في عصر النهضة وأصبحت من خلال فناني وأدباء إيطاليا عاصمة سياسية لأوروبا.

 

[تحرير] العصور الوسطى

كسبت روما، التي كان عدد سكانها 20000 نسمة فقط، معنى جديدا منذ عهد بيبين كعاصمة للدولة الكنائسية (Patrimonium Petri) وأضحت أهم وجهة للحجاج المسيحيين إلى جانب القدس وسانتياغو دي كومبستيلا. توج كارل الكبير في عام 800 على رأس الإمبراطورية الرومانية المقدسة على يد البابا ليو الثالث. بين 843 و849 فشلت محاولات المسلمين فتح المنطقة.

 

[تحرير] عاصمة إيطاليا

أصبحت روما بعد زوال الدولة الكنيسية عاصمة إيطاليا الجديدة في عام 1871. أنهى موسوليني أثناء حكمة ارتباط الدولة بالدين وفصل مدينة الفاتيكان سياسيا عن روما وأعلن استقالالها في الاتفاقات اللاتيرنية عام 1929. بعد إنتهاء الحرب العالمية الثانية غادر ملك البلاد إيطاليا وأعلنت جمهورية في 1946. أجريت الألعاب الأوليمبية الصيفية في روما في 1960.

 

[تحرير] روما اليوم

معظم الإنشاءات الكبيرة التي تمت في المدينة بنيت في الضواحي الخارجية مثل منطقة ال E.U.R. بلاتسو ديل لافورو (قصر العمل). يسمح بشكل ضيق البناء داخل مركز روما، ذلك خوفا من التعرض لآثار المدينة العريقة. تجري الآن حفريات ضخمة في منطقة الميدان القديمة (حيث المدرج الكولوسيوم). بشكل عام فإن تأثير تاريخ المدينة على بناء واضح. كما أن أي مشروع لتطوير أو توسيع بناء مهم في المدينة يواجه معارضة، على سبيل المثال واجه مشروع بناء مصف سيارات تحت ساحة القديس بطرس عام 2000 معارضة شديدة. لذلك على عكس المدن الأوروبية الكبرى الأخرى فإن شبكة القطارات التحت أرضية (مترو) متواضعة جدا مقارنة مع مثيلاتها في أوروبا. خط المترو رقم 3 لم يتم استكماله لحد اليوم لهذا السبب. الحفاظ على نمط روما القديم أثر سلبا على الضواحي الخارجية للمدينة، فقد سمح البناء بشكل عشوائي أحيانا بعد انتهاء الحرب العالمية الثانية مما أنتج صورة بنائية غير جميلة في هذه المناطق. كما أن وجود عدد كبير من الكنائس في مركز المدينة وارتفاع مصاريف الحفاظ عليهم جعل بناء ورعاية كنائس أخرى جديدة في الضواحي أمرا صعب التحقيق. مشروع "حمامات عامة للجميع" القديم أهمل وهو غير موجود في الواقع اليوم. تحسن وضع روما قليلا بعد انتخاب السياسي روتيلي من حزب الخضر في التسعينات من القرن السابق. تحت ولاية البابا يوحنا بولس الثاني عاشت المدينة أكبر تجمعين بشرين في تاريخها. الأول كان في القداس الذي أقيم أثناء فعاليات يوم الشباب العالمي ، حيث حضرها حوالي مليونان شخص. كما شارك ما بين ثلاثة إلى أربعة مليون نسمة في جنازته في 8 نيسان/أبريل 2005.

 

[تحرير] المدن المتآخية

هناك ثمان مدن متآخية مع روما:

بكين, الصين
نيويورك, الولايات المتحدة الأمريكية
باريس, فرنسا
سيئول, كوريا الجنوبية
طوكيو, اليابان
طنجة, المغرب
سينسيناتي, الولايات المتحدة الأمريكية
بلوفديف, بلغاريا
بلغراد, صربيا

 

[تحرير] المصادر

 
هنالك المزيد من الملفات في ويكيميديا كومنز حول :

 

تم الاسترجاع من "http://ar.wikipedia.org/wiki/%D8%B1%D9%88%D9%85%D8%A7"
Questo articolo č rilasciato sotto i termini della GNU Free Documentation License
Esso utilizza materiale tratto da http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B8%D0%BC
Cronologia/Autori: http://ru.wikipedia.org/w/index.php?title=%D0%A0%D0%B8%D0%BC&action=history

Рим

[править]

Материал из Википедии — свободной энциклопедии

 
Перейти к: навигация, поиск
У этого термина существуют и другие значения, см. Рим (значения).
Город
Рим
итал. Roma
Герб
Страна Италия
Регион Лацио
Провинция Рим
Координаты 41°54′00″ с. ш. 12°30′00″ в. д. / 41.9° с. ш. 12.5° в. д. (G)

Площадь 1285 км˛
Высота НУМ 37 м
Население 2 823 873 человек (2004)
Плотность 2197 чел./км˛
Этнохороним римлянин, римлянка, римляне
Часовой пояс UTC+1, летом UTC+2
Телефонный код 06
Почтовые индексы 00100 (generico), 00121 - 00199
Код ISTAT 058091
Официальный сайт http://www.comune.roma.it/
святые покровители Апостолы Пётр и Павел
день коммуны 29 июня

Рим (итал. Roma) — столица Италии, административный центр провинции Рим и области Лацио. Расположен на реке Тибр. Население — 2,6 млн человек.

Рим — один из старейших городов мира, древняя столица Римской империи. Поэтому Рим часто называют «вечным городом». Также Рим называют «городом на семи холмах». Первоначально поселения располагались на холме Палатин, впоследствии были заселены соседние холмы — Капитолий и Квиринал. Несколько позже поселения появились на последних 4 холмах Целий, Авентин, Эсквилин и Виминал.

Содержание

[убрать]

 

[править] История

По преданию, Рим был основан Ромулом и Ремом 21 апреля 753 г. до н. э. Ромул и стал его первым царём. Эту дату приводит историк Марк Теренций Варрон. До него римляне называли различные даты в промежутке между 758 и 728 годами до н. э. Древнейшие поселения из хижин, относящиеся к культуре железного века, скорее всего появились на месте Рима задолго до восьмого века до н. э. Они выросли на холмах вокруг долины, лежащей у реки Тибр, у места, где когда-то был брод. В древности ландшафт этой местности был изрезан холмами и, считается, что город возник на семи холмах — Авентин, Виминал, Квиринал, Капитолий, Палатин, Эсквилин и Целий. В течение сотен лет Рим был небольшим поселением в центре Апеннинского полуострова. Однако выгодное местоположение и агрессивная политика, вместе с рядом нововведений в военном деле постепенно вывели его на лидирующие позиции сначала в области, а потом и в регионе. Окончательным «экзаменом» на право первенства стали затяжные Пунические войны, которые город вел с Карфагеном. В результате этого столкновения Карфаген был в буквальном смысле стёрт с лица земли. После конец империи положили многочисленные вторжения извне германских и славянских народов, а также растущие сепаратистские тенденции внутри самого государства. В период Средних веков Рим вошёл разрушенным, потеряв всё свое могущество, но оставаясь резиденцией римских пап. Рим был захвачен: 1. 387 до н. э., когда галлы впервые захватили вечный город. 2. Вестготский король Аларих в 410 г. овладел Римом. 3. Германский король — Одоакр в 476 г. положил конец Западной Римской империи.

Статус столицы Италии город вернул только в XIX веке после Рисорджименто и объединения Италии.

 

[править] Университеты

 

[править] Транспорт

Рим располагает двумя современными международными аэропортами — это Aeroporto internazionale Leonardo Da Vinci — аэропорт имени Леонардо да Винчи и Ciampino aeroporto — аэропорт Чампино (более маленький, в основном обслуживает эконом-рейсы и рейсы авиакомпаний-дискаунтеров). В самом городе есть метро, маршруты автобуса, троллейбуса и трамвая. В 1955 году был открыт римский метрополитен.

 

[править] Достопримечательности

Пантеон

 

[править] Фотографии

Римский Форум
 
Фонтан Треви
 
Римский Колизей

Города-побратимы:

  •  Париж, Франция, 1956 единственный город-побратим Рима («Только Париж достоин Рима; только Рим достоин Парижа», фр. Seule Paris est digne de Rome; seule Rome est digne de Paris ).

 

[править] См. также

 

[править] Ссылки


 

  Это незавершённая статья по географии Италии. Вы можете помочь проекту, исправив и дополнив её.

 

Источник — «http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B8%D0%BC»
Questo articolo č rilasciato sotto i termini della GNU Free Documentation License
Esso utilizza materiale tratto da http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma
Cronologia/Autori: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Roma&action=history

Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 
Roma
Harta
Date
Statut Capitala Italiei
Populaţie
 • Total (2004)
 • Densitate
2.823.807 locuitori
1.974 locuitori/km˛
Suprafaţă 1290 km˛
Altitudine m
Coordonate geografice 41°54′N 12°29′E
Fus orar UTC+1
Primar  
www http://www.comune.roma.it/
Colosseumul

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, oraşul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice şi a Italiei moderne. Roma are o populaţie de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populaţie de în jur de 4 milioane. Este capitala regiunii Lazio şi a Provinciei Roma. Primarul Romei este Walter Veltroni.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numară Colosseumul şi Columna lui Traian. O enclavă a Romei este şi statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, şi capitala singurei religii care are reprezentaţie în Naţiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Cittŕ Eterna („Oraşul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la cittŕ dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau pur şi simplu l'Urbe („Oraşul”),[1] este profund modernă şi cosmopolită. Ca unul dintre puţinele oraşe mari ale Europei care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial relativ puţin afectat, centrul Romei rămâne renascentist şi baroc în esenţa sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii.[2]

Cuprins

[ascunde]

 

[modifică] Geografie

Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru, în regiunea Lazio.

 

[modifică] Climă

Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, şi de la mijlocul lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite şi calde. În luna august, temperatura din miezul zilei deseori depăşeşte 32°C; în mod tradiţional, multe afaceri se închideau în luna august, şi romanii obişnuiau să plece atunci spre staţiunile de vacanţă, dar această tendinţă începe să dispară, şi oraşul începe să devină complet funcţional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creştere şi schimbării mentalităţii de lucru a populaţiei sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14°C.


 

Lună Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Temperatura maximă medie [3] (°C) 12 13 15 18 23 27 30 30 27 22 16 13
Temperatura minimă medie [4] (°C) 3 4 5 8 11 15 17 18 15 11 7 4

 

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria Romeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

 

[modifică] De la fondare la imperiu

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus şi Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., şi dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la aşezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, şi care au stat la baza noului oraş în secolul VIII î.Hr.. Oraşul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de şapte regi, conform tradiţiei), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), şi în final a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominaţia economică, precum şi de asimilarea selectivă a civilizaţiilor învecinate, în mod notabil etruscii şi vechii greci. În anul 64 în timpul domniei lui Nero o mare parte a oraşului a fost mistuită de incendiu. Oraşul a fost reconstruit în timpul Flavilor mai ales în timpul împăraţilor Traian, Adrian şi Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., oraşul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deşi a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celţi (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor), şi apoi recuperată de romani în acelaşi an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populaţiei sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-şi recapete oraşul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere.

Dominaţia romană s-a extins asupra majorităţii Europei şi malurilor Mării Mediterane, în timp ce populaţia ei depăşea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat şi mai important din punct de vedere politic oraş al lumii occidentale, şi a rămas astfel şi când a început declinul imperiului şi împărţirea sa în două, chiar dacă până la urmă şi-a pierdut statutul de capitală în detrimentul oraşului Milano şi apoi Ravenna, şi a fost depăşită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

 

[modifică] Căderea imperiului şi Evul Mediu

În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanţă religioasă, cât şi politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă şi stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I şi căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin şi jafurile barbarilor germanici. Populaţia ei a scăzut până la a ajunge la doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând oraşul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine şi vegetaţie. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicţie temporală asupra Romei şi zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; oraşul a devenit o destinaţie a pelerinilor în timpul Evului Mediu, şi focar de dispute între papalitate şi Sfântul Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă la Roma, de Crăciun, în anul 800 (de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca oraş liber în Evul Mediu, Roma şi-a menţinut statutul de capitală papală şi „oraş sfânt” timp de secole, chiar şi când papii au fost mutaţi la Avignon între 1309-1337. Deşi nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, oraşul a înflorit ca centru cultural şi artistic în timpul Renaşterii şi Barocului, sub patronajul curţii papale.

 

[modifică] Secolele XVII-XIX

Populaţi a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naţionalist din secolul al XIX-lea, câştigându-şi şi pierzându-şi de două ori pentru scurt timp independenţa, Roma a devenit speranţa principală a unificării italiene, susţinută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraş, şi Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.

 

[modifică] Secolul XX

După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraş în 1922, proclamând un nou imperiu şi aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creştere rapidă a populaţiei, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendinţă a fost stopată de al doilea război mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaţilor şi de ocupaţia nazistă; după executarea lui Mussolini şi sfârşitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia şi a decis crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian” din timpul reconstrucţiei şi modernizării postbelice. A devenit un oraş la modă în anii '1950 şi începutul anilor '1960, anii la dolce vita („viaţa cea dulce”), şi o tendinţă de creştere a populaţiei a continuat până la mijlocul anilor '1980, când oraşul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea, populaţia a început să scadă uşor, o parte din populaţie mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiunii din trafic şi nivelului poluării. În anii recenţi această tendinţă a încetat şi populaţia a crescut din nou, mulţumită şi dinamismului cultural şi economic al oraşului, şi fenomenului imigraţiei.

 

[modifică] Arhitectura, configuraţia oraşului şi obiective principale

 

[modifică] Arhitectura

 

[modifică] Roma antică

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman. Având iniţial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piaţa lui Traian, zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius şi Bocca della Veritŕ.

 

[modifică] Medievală

De multe ori trecută cu vederea, moştenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante dintre cele ale oraşelor italiene. Bazilici datând din era paleocreştină includ Santa Maria Maggiore şi San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind mozaice din secolul IV d.Hr.. Mozaice şi fresce medievale notabile pot fi văzute şi în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati şi Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie şi Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman, precum şi scările uriaşe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.

 

[modifică] Renaşterea şi Barocul

Roma a fost un centru mondial al Renaşterii, al doilea doar în urma Florenţei, şi a fost profund influenţată de această mişcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obişnuiau să construiască locuinţe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul preşedintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della Cancelleria, şi Villa Farnesina.

Roma este de asemenea faimoasă pentru pieţele ei imense şi maiestoase (de multe ori decorate cu obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Pieţele principale sunt Piazza Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese şi Piazza della Minerva. Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, de Nicola Salvi. Alte palate baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum şi Palazzo Montecitorio, sediul Camerei Deputaţilor.

 

[modifică] Neoclasicism

În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic influenţat de arhitectura Antichităţii, a devenit influenţa principală asupra arhitecturii oraşului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade şi alte agenţii guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul primului război mondial.

 

[modifică] Arhitectură fascistă

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost iniţial conceput pentru expoziţia universală din 1942, şi era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziţia mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltŕ Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autorităţile romane şi-au dat seama că aveau bazele unui district comercial în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands şi La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

 

[modifică] Centrul oraşului

Centrul istoric al oraşului este dominat de tradiţionalele „şapte coline ale Romei” : Dealurile Capitolin, Palatin, Viminal, Quirinal, Eschilin, Celian şi Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părţi ale vechilor ziduri ale oraşului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat oraşul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Eschilin şi Celian, precum şi celelalte cinci în întregime. Roma a depăşit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, şi a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraş în 1870.

Deşi relativ mic, vechiul centru al oraşului conţine aproximativ 300 de hotele şi 300 pensioni,[5] peste 200 de palate,[6] 900 de biserici,[7] opt dintre parcurile principale ale Romei, reşedinţa preşedintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale oraşului şi guvernului local, precum şi multe monumente faimoase. Vechiul oraş conţine de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri şi restaurante. Milioane de turişti vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

 

[modifică] Structura periferiei

Oraşul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km˛ ai municipalităţii moderne. Centrul istoric al oraşului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul oraşului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), şi în limitele oraşului se află şase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic suprafaţa oraşului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaş în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul oraşului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plăteşte taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia,